In pasii

de dans

ai buzelor,

coregrafia

nocturna

incepe

sa prinda

o dimensiune

inchipuita

unui registru

omenesc

aflat

dincolo

de cuvinte.

Nu se aud

decat

opozitiile

intre verbal

si non-verbal,

iar mimica

scenica

minimalista,

dar

semnificativa

pentru cei

doi actori

pentru care

inspiraţia

nu este

o alegere,

ci un efect,

te tine

mai aproape

de formele

scenice

in care

marja de

libertate

nu exista.

(o creatie furata^^)